La 3 iulie 1994, pe Rose Bowl din Pasadena, România conducea Argentina cu 2–1 după 18 minute. Ilie Dumitrescu marcase în minutele 11 și 18, iar Batistuta egalase între ele, din penalty. Hagi a făcut 3–1 în minutul 58, Balbo a redus în 75, iar 90.469 de spectatori au văzut cum Argentina pleacă din turneu.
Așa arăta, într-o singură după-amiază, ce numim astăzi Generația de Aur. Nu un turneu norocos, ci un deceniu în care România a jucat la trei Cupe Mondiale la rând, 1990, 1994 și 1998, și a stat în clasamentul FIFA mai sus decât a stat vreodată.
Cine a fost în echipă
Scheletul de la Mondialul din 1994 se citește în formația trimisă în sferturi cu Suedia: Prunea, Prodan, Belodedici, Popescu, Petrescu, Lupescu, Munteanu, Selymes, Hagi, Dumitrescu, Răducioiu. Antrenor era Anghel Iordănescu, selecționer între 1993 și 1998, cu 101 meciuri pe bancă, un record.
Hagi era centrul. A strâns 124 de selecții și 35 de goluri, cifră pe care o împarte cu Adrian Mutu, iar în 1994 a intrat în echipa turneului. Dorinel Munteanu are cele mai multe selecții din istoria țării, 134, iar Gheorghe Popescu conduce topul prezențelor la Cupa Mondială, cu 13 meciuri.
Plecați în lume, adunați la națională
Cei mai mulți titulari își făcuseră deja un nume în afară. Hagi trecuse pe la Real Madrid (1990–1992), Brescia, iar din 1994 la Barcelona, după care a stat cinci sezoane la Galatasaray. Gheorghe Popescu, care a jucat la Universitatea Craiova între 1985 și 1990, a trecut apoi pe la PSV, Tottenham, Barcelona și tot Galatasaray.
Florin Răducioiu ajunsese la AC Milan în 1993, unde a prins doar șapte meciuri de campionat, iar Ilie Dumitrescu a plecat în 1994 la Tottenham. Cel mai neobișnuit drum l-a avut Belodedici. Fugit în 1988 în Iugoslavia, a câștigat Cupa Campionilor cu Steaua în 1986 și cu Steaua Roșie Belgrad în 1991, iar în finala cu Marseille a marcat la loviturile de departajare.
De la Italia 1990 la SUA
Nu toți își amintesc că povestea începe în 1990. La primul Mondial al generației, România a bătut Uniunea Sovietică cu 2–0 la Bari, cu două goluri ale lui Lăcătuș, și a făcut 1–1 cu Argentina la Napoli, prin Balint. Eliminarea de la Genova, la loviturile de departajare cu Irlanda, a stricat socoteala, dar a arătat un nucleu care putea juca cu oricine.
Generația de aur 94, meci cu meci
Grupa a mers mai bine decât se spera. Columbia a pierdut 1–3 pe 18 iunie (Răducioiu, de două ori, și Hagi), Elveția a bătut România cu 4–1, iar apoi Dan Petrescu a marcat singurul gol cu SUA, în minutul 18. Un 1–0 care a adus primul loc în grupă, cu 6 puncte și un golaveraj de 5–5.
Optimile cu Argentina le știm. Sferturile cu Suedia, pe 10 iulie, la Stanford, sunt cealaltă jumătate a poveștii: suedezii conduceau cu 1–0 prin Brolin, Răducioiu a egalat în minutul 88 și a marcat din nou în prelungiri, dar Kennet Andersson a făcut 2–2 în minutul 115.
La penalty-uri au bătut Răducioiu, Hagi, Lupescu, Petrescu, Dumitrescu și Belodedici, iar scorul a fost 4–5, după două ratări românești. Nu se joacă cu „dacă”, dar cine a văzut meciul își amintește cât de aproape a fost o semifinală.
Iordănescu, părul blond și restul deceniului
Euro 1996, în Anglia, a fost o cădere. România venise ca una dintre echipele iubite ale turneului și a plecat din grupă. Cu Bulgaria, un șut al lui Munteanu a lovit bara, a trecut linia porții și a ieșit înapoi în teren, iar arbitrul a lăsat jocul să continue. Scorul a rămas 0–1.
Recuperarea a venit repede. În septembrie 1997 România a urcat pe locul 3 în clasamentul FIFA.
La Mondialul din 1998 a bătut Columbia cu 1–0 și Anglia cu 2–1, iar la meciul cu Tunisia, deja calificată, jucătorii au intrat pe teren cu părul vopsit blond, în timp ce Iordănescu se rasese în cap. Grupa G a fost câștigată neînvinsă, cu 7 puncte, înaintea Angliei. Croația a eliminat-o în optimi, 1–0, gol de Šuker din penalty, la Bordeaux.
Ultimul turneu, Euro 2000, a fost cel mai puțin așteptat: grupa cu Germania, Anglia și Portugalia părea închisă din start.
La Liège, România a făcut 1–1 cu Germania (Moldovan a marcat în minutul 5), a pierdut cu Portugalia, apoi a bătut Anglia cu 3–2 la Charleroi, cu goluri de Chivu, Munteanu și Ganea, din penalty. Munteanu a fost desemnat omul meciului. Sferturile cu Italia s-au încheiat 0–2. Pe banca României din 2000 stătea Emerich Jenei, nu Iordănescu.
România nu a mai jucat la o Cupă Mondială de atunci. Hagi, în schimb, are un loc pe care mulți nu-l știu: în 1994 a terminat al patrulea la Balonul de Aur, cu 68 de puncte, la egalitate cu Tomas Brolin, suedezul din sferturi, în spatele lui Stoichkov, Baggio și Maldini.