Pe 7 iulie 1974, pe Olympiastadion din München, Johan Neeskens a transformat în minutul 2 un penalty pentru Olanda, înainte ca vreun jucător german să fi atins mingea. Olanda a pierdut totuși meciul, cu 1–2.
Iar amintirea nu e legată de scor, ci de un mod de a juca. Carlos Alberto, căpitanul Braziliei campioane în 1970, a spus că singura echipă pe care a văzut-o jucând altfel a fost Olanda de la Mondialul din 1974.
Ce însemna Fotbalul Total
Totaalvoetbal e un sistem în care orice jucător de câmp îi poate lua locul oricui. Cine iese din poziție e înlocuit de un coechipier, iar structura echipei rămâne aceeași. Ideea nu era nouă: sursele citează Wunderteam-ul austriac din anii ’30 și Ungaria din anii ’50, ambele influențate de englezul Jimmy Hogan.
La rezultate a dus-o Rinus Michels. A luat Ajax în 1965, când echipa era aproape de retrogradare, și în șase ani a câștigat cu ea campionatul de patru ori și Cupa de trei ori. În 1969 a jucat prima finală de Cupa Campionilor, pierdută cu 1–4 în fața lui Milan. Sistemul l-a dezvoltat după 1970 în jurul lui Johan Cruyff, un atacant central lăsat să umble liber prin teren, cu colegi care își schimbau locurile în funcție de el.
Ajax a câștigat trei Cupe ale Campionilor la rând, în 1971, 1972 și 1973. Michels a fost numit selecționer după ce Olanda se calificase la Mondialul din 1974, iar primul lui meci a fost un 1–1 cu Austria, pe 27 martie 1974.
Un român pe banca lui Ajax
Povestea are și un capitol românesc. Succesorul lui Michels la Ajax, în 1971, a fost Ștefan Kovács, născut la Timișoara. Kovács, care câștigase la Steaua titlul din 1967–68 și două Cupe ale României, a continuat filozofia lui Michels și a luat două Cupe ale Campionilor cu echipa din Amsterdam: în 1972, în finala cu Inter, și în 1973, în cea cu Juventus.
Începuturile nu au fost simple: vedetele erau sceptice, iar Cruyff a trimis o minge spre el, cât vorbea cu un asistent. Kovács a oprit-o perfect, a trimis-o înapoi și l-a sfătuit să folosească mai mult interiorul când șutează. Apoi a antrenat Franța, iar între 1976 și 1979 naționala României.
München, 1974
Olanda a venit la turneu cu o calificare încheiată fără înfrângere, 24–2 la goluri în șase meciuri. A câștigat grupa cu două victorii și o remiză, apoi a trecut, în a doua fază, de Argentina (4–0, pe 26 iunie), de Germania de Est și de Brazilia, campioana en titre.
Până la finală avea 14 goluri marcate și unul singur primit, iar Michels nu pierduse niciun meci în cele nouă în care condusese echipa. Bilanțul turneului, finala inclusă: șapte meciuri, cinci victorii, o remiză, o înfrângere, 15 goluri marcate și 3 primite.
În finală, Paul Breitner a egalat din penalty în minutul 25, iar Gerd Müller a făcut 2–1 în minutul 43. În repriza a doua, marcajul lui Berti Vogts a stins jocul lui Cruyff, iar Beckenbauer, Hoeneß și Overath au ajuns să controleze mijlocul terenului.
Locul trei în Iugoslavia
În 1976, Olanda a jucat prima ei ediție de Campionat European, un turneu final cu doar patru echipe, găzduit de Iugoslavia. A pierdut semifinala cu Cehoslovacia după prelungiri, iar Cehoslovacia a câștigat apoi trofeul la penalty-uri, în fața Germaniei de Vest, prin lovitura devenită celebră a lui Antonín Panenka. Olanda a învins gazda, Iugoslavia, tot în prelungiri, și a luat locul trei.
Argentina, 1978, fără Cruyff
La Mondialul din 1978 echipa a mers fără Cruyff. După o tentativă de răpire care a vizat familia lui, în casa din Barcelona, el a renunțat la turneu. Willem van Hanegem a refuzat și el, după ce s-a certat cu selecționerul, Ernst Happel. Au rămas Jongbloed, Rensenbrink, Neeskens, Suurbier și Krol, jucători din echipa din 1974.
Olanda a terminat a doua în grupă, în spatele Perului. În a doua fază a bătut Austria cu 5–1, a făcut 2–2 cu Germania de Vest și a învins Italia, apoi a ajuns din nou în finală, pe 25 iunie, la Buenos Aires. La început de meci, Argentina a protestat față de ghipsul de pe mâna lui René van de Kerkhof.
Kempes a deschis scorul în minutul 38. Dick Nanninga, intrat în minutul 60, a egalat spre final, iar în ultima secundă a timpului regulamentar șutul lui Rensenbrink a lovit bara. În prelungiri, Kempes a marcat din nou, în minutul 105, iar Bertoni a închis scorul în minutul 115: 1–3. Bilanțul turneului: șapte meciuri, trei victorii, două remize, două înfrângeri, 15–10 la goluri.
Cine a urmat
Euro 1980 a fost ultimul turneu la care s-a calificat echipa fotbalului total. Olanda a ieșit din grupă, în urma Cehoslovaciei, la golaveraj. Titlul a venit abia în 1988, la Euro, tot cu Michels pe bancă, cu un cap al lui Gullit și o lovitură din zbor a lui Van Basten în finala cu URSS.
La Balonul de Aur, generația a rămas bine plasată. Cruyff a câștigat în 1971, 1973 și 1974, ultimul cu 116 puncte, cu 11 mai multe decât Franz Beckenbauer, al doilea. Rob Rensenbrink a terminat al doilea în 1976 și al treilea în 1978, iar Ruud Krol al treilea în 1979.