Pe 7 mai 1986, la Sevilla, Barcelona a bătut patru penalty-uri și nu a marcat din niciunul. Helmuth Duckadam le-a apărat pe toate. Steaua a câștigat 2–0 la loviturile de departajare, după o finală de Cupa Campionilor terminată 0–0, prima din istoria competiției fără niciun gol, iar trofeul a plecat la București.
Nimeni nu are nevoie să i se explice cine a fost eroul. Mai puțin știm despre restul echipei, un grup care câștigase deja campionatul și Cupa în 1984–85 și avea să domine România cinci sezoane la rând, până în 1988–89. Și, în 1985–86, campionatul l-a luat Steaua, dar Cupa României a mers la Dinamo, care a bătut-o în finală.
Drumul până la Sevilla
Steaua a început cu Vejle: 1–1 în Danemarca, 4–1 acasă. În turul doi a pierdut 0–1 la Budapest cu Honvéd și a întors totul la București, 4–1. Cu Kuusysi Lahti, în sferturi, a ieșit din două meciuri strânse, 0–0 acasă și 1–0 în deplasare.
Semifinala cu Anderlecht a fost decisă acasă. La Bruxelles Steaua a pierdut 0–1, dar la București a câștigat 3–0 și a mers mai departe cu un 3–1 la general. De partea cealaltă, Barcelona trecuse pe golurile din deplasare de Sparta Praga și de Porto, apoi de Juventus, iar în semifinală de IFK Göteborg, la penalty-uri.
Finala
Ramón Sánchez Pizjuán a strâns 70.000 de oameni, iar arbitru a fost francezul Michel Vautrot. Barcelona lui Terry Venables, cu Schuster și Archibald în formație, era favorită clară. Steaua avea în poartă un portar de 27 de ani.
Formația de start a lui Emerich Jenei: Duckadam; Iovan (căpitan), Bărbulescu, Bumbescu, Bălan, Belodedici; Lăcătuș, Majearu, Pițurcă, Balint, Bölöni. Iordănescu și Marin Radu au intrat din bancă. La penalty-uri, Duckadam a oprit șuturile lui Alexanko, Pedraza, Pichi Alonso și Marcos, iar Lăcătuș și Balint au marcat, în timp ce Majearu și Bölöni au ratat.
Patru penalty-uri apărate într-o finală au intrat în Cartea Recordurilor Guinness. Cariera lui Duckadam a fost, însă, scurtă. În vara lui 1986 a alunecat lângă un foc de tabără, s-a lovit la brațul drept, iar medicii au găsit un cheag de sânge care i-a blocat circulația. A fost operat și nu a mai putut juca la nivel înalt. A murit pe 2 decembrie 2024, la 65 de ani.
Oamenii din formație
Miodrag Belodedici, poreclit „Căprioara” pentru eleganța intrărilor și pentru că nu a primit niciodată cartonaș roșu, era cheia din apărare. Jenei spunea despre el că, atunci când Belodedici juca în spate, echipa nu se temea. Avea să fugă în 1988 în Iugoslavia și să câștige Cupa Campionilor și cu Steaua Roșie Belgrad, în 1991.
Alt nume din poveste: Anghel Iordănescu. Adjunctul lui Jenei ieșise din retragere doar pentru acest meci și a intrat în minutul 72, în locul lui Lucian Bălan. În 1986, când Jenei a preluat naționala, Iordănescu i-a luat locul pe banca Stelei, iar primul lui trofeu în această funcție a fost chiar Supercupa cu Dinamo Kiev.
Ce a câștigat și ce a pierdut echipa după
Hagi a sosit la Steaua la câteva luni după finală, iar pe 24 februarie 1987, la Monaco, a marcat singurul gol al Supercupei Europei cu Dinamo Kiev, în minutul 44.
Cu două luni înainte, la Tokyo, echipa pierduse cu 0–1 Cupa Intercontinentală în fața lui River Plate, tot sub conducerea lui Iordănescu. În 1987–88 a ajuns din nou în semifinala Cupei Campionilor, dar Benfica a trecut cu 0–2 la general, după 0–0 în primul meci.
A urmat 1989. Steaua, acum antrenată de Anghel Iordănescu, a eliminat Sparta Praga, Spartak Moscova, IFK Göteborg și Galatasaray și a ajuns la a doua finală, pe Camp Nou. AC Milan a câștigat cu 4–0, cu două goluri ale lui Gullit și două ale lui Van Basten, în fața a 97.000 de spectatori.
După 1989
Generația s-a risipit repede după revoluție. Hagi a plecat la Real Madrid pentru 4,3 milioane de dolari, un record al clubului la acea vreme, Lăcătuș la Fiorentina, Dan Petrescu la Foggia, Lung la Logroñés, Iovan la Brighton și Stoica la Lens. În următoarele trei sezoane, singurul trofeu intern a fost Cupa României din 1991–92.
Apoi Steaua s-a refăcut și a câștigat campionatul șase ani la rând, între 1992–93 și 1997–98, iar o nouă semifinală europeană a venit abia în 2006, în Cupa UEFA, povestea din articolul despre UEFAntasticii.
Titlul din 1986 face parte din disputa dintre CSA Steaua și FCSB: instanțele au stabilit că palmaresul 1947–1998 aparține clubului armatei, iar UEFA a trecut trofeul pe site în dreptul Steaua București, cu istoria europeană a FCSB începută din 2017–18. Detaliile sunt în articolul despre dispută.
Duckadam, apropo, a terminat pe locul 8 la Balonul de Aur din 1986, cu 10 puncte. Câștigător a fost Igor Belanov, atacantul lui Dinamo Kiev, echipa pe care Steaua avea să o bată în Supercupa Europei în februarie 1987.