Într-o singură carieră, Zidane a jucat trei finale care se povestesc și azi: una câștigată cu două goluri de cap, una decisă de un voleu, una încheiată cu o lovitură cu capul, cea din 2006.
Cifrele, pe scurt: 506 meciuri și 95 de goluri la cluburi, 108 selecții și 31 de goluri pentru Franța, un Balon de Aur, trei titluri de Fotbalist al Anului FIFA. Restul e ce s-a întâmplat pe teren în seara aceea.
Marsilia, Cannes, Bordeaux
S-a născut pe 23 iunie 1972 în La Castellane, un cartier din Marsilia, într-o familie de imigranți algerieni din Kabylia. A debutat la Cannes, în 1989, și a ajuns la Bordeaux în 1992.
La Cannes a adunat 61 de meciuri și 6 goluri. La Bordeaux, între 1992 și 1996, 139 de meciuri și 28 de goluri. Pe 17 august 1994 a debutat pentru Franța, ca rezervă, într-un amical 2-2 cu Cehia, în care a marcat de două ori. În 1996, Bordeaux a jucat finala Cupei UEFA și a pierdut în fața lui Bayern.
Juventus și Real Madrid
La Torino a stat cinci sezoane, între 1996 și 2001: 151 de meciuri, 24 de goluri. Din primul an a câștigat Serie A și Cupa Intercontinentală, apoi a păstrat titlul în 1997-98. A pierdut însă două finale de Liga Campionilor la rând, 1-3 cu Borussia Dortmund în 1997 și 0-1 cu Real Madrid în 1998.
Din 2001, la Real Madrid, pentru 77,5 milioane de euro, sumă care era record mondial la vremea respectivă. A jucat 155 de meciuri și a marcat 37 de goluri până în 2006, iar în 2002-03 a câștigat campionatul Spaniei. Ultimul lui meci pentru Real a fost pe 7 mai 2006, 3-3 cu Villarreal, cu un gol.
Trei finale
12 iulie 1998, Stade de France. Franța a bătut Brazilia cu 3-0. Zidane a marcat de două ori cu capul, după cornere, în minutele 27 și 45+1. Petit a adăugat al treilea gol, în prelungirile meciului.
15 mai 2002, Hampden Park, Glasgow. Real Madrid a bătut Bayer Leverkusen cu 2-1, după goluri ale lui Raúl (minutul 8), Lúcio (14) și Zidane (45). Al lui a fost un voleu cu stângul, în vinclu, descris de Wikipedia drept unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria competiției. Francezul a fost ales omul meciului.
9 iulie 2006, Berlin. Ultima lui finală. A deschis scorul din penalty, în minutul 7, iar Materazzi a egalat în minutul 19. Scorul a rămas 1-1 și după prelungiri, dar în minutul 110 Zidane a primit cartonaș roșu pentru o lovitură cu capul în pieptul lui Materazzi, care a căzut la pământ. Italia a câștigat la penalty-uri, cu 5-3.
Turneul l-a încheiat totuși cu trofeul de jucător al Mondialului.
Echipa națională
Cu Franța a câștigat Euro 2000, unde a fost ales cel mai bun jucător și a marcat de două ori, printre care penalty-ul de aur din semifinala cu Portugalia. După eliminarea din sferturile Euro 2004, în fața Greciei, a anunțat că se retrage din echipa națională, dar a fost totuși căpitan la Mondialul din 2006, unde a ajuns în finală.
Antrenorul
A început cu Real Madrid Castilla, între 2014 și 2016, apoi a preluat prima echipă în 2016. Prima cupă a venit în finala Ligii Campionilor cu Atlético, câștigată la penalty-uri, 5-3, iar la sfârșit a avut trei ediții la rând, 2016, 2017 și 2018, plus un titlu în La Liga (2016-17), două Supercupe ale Europei și două Cupe Mondiale ale Cluburilor.
A revenit între 2019 și 2021 și a mai luat un campionat, în 2019-20, și o Supercupă a Spaniei. Potrivit Wikipedia, din 2026 conduce selecționata Franței, în locul lui Didier Deschamps.
Rămâne un caz rar: un om cu un Mondial, un Euro, un Balon de Aur și trei Ligi ca antrenor, de care se leagă totuși mereu o singură secundă din 2006.