Dorin Mateuț a marcat 43 de goluri într-un singur campionat, cel din 1988-89, și a plecat acasă cu Gheata de Aur europeană. Un mijlocaș ofensiv cu 1,69 m înălțime nu era imaginea clasică a unui golgheter, dar cifra e a lui, trecută în tabelul trofeului.
De la Corvinul la Dinamo
S-a născut în august 1965, în județul Cluj; sursele nu se pun de acord asupra zilei și a localității. A crescut ca junior la Corvinul Hunedoara, între 1979 și 1981, apoi a jucat la prima echipă, până în 1986: 132 de meciuri, 36 de goluri.
În 1986 a semnat cu Dinamo, unde a strâns, în cele două etape, 146 de meciuri și 88 de goluri (cifre din Wikipedia în română; cea în engleză dă 109 meciuri și 80 de goluri doar pentru 1987-1990). În 1987-88 a marcat 17 goluri în 31 de meciuri, iar în 1988 a fost ales Fotbalistul Român al Anului. Wikipedia îl leagă și de golurile cu Dundee United, cele care au readus Dinamo în primăvara europeană.
Sezonul 1988-89
Din 34 de meciuri jucate, 43 de goluri: asta e cifra pe care o dă pagina din română. Wikipedia în română îl numără pe Mateuț drept al treilea român câștigător, după Georgescu și Rodion Cămătaru (1987). Tabelul în engleză notează însă că trofeul din 1986-87 a fost retras de la Cămătaru, iar în 1990 a fost acordat lui Toni Polster.
Pe anii vecini, tabelul Ghetei de Aur arată așa: Marco van Basten în 1985-86, Toni Polster în 1986-87 (după retragerea trofeului lui Cămătaru), Tanju Çolak în 1987-88, apoi, în 1989-90, Hristo Stoichkov și Hugo Sánchez la egalitate, cel din urmă cu 38 de goluri. Cele 43 ale lui Mateuț sunt mai multe decât cele 38 cu care a câștigat Sánchez, în sezonul următor, la Real Madrid.
Toamna lui 1988 a mai adus un gol important, într-un meci cu Bulgaria pe stadionul Vasil Levski, câștigat de România, unul dintre cele care au dus echipa la primul Mondial din ultimii 20 de ani.
1989-90 și Mondialul
În 1989-90, cu 9 goluri în 22 de meciuri, Mateuț a fost parte din dubla lui Dinamo. Finala Cupei României a fost câștigată cu 6-4 în fața Stelei. Echipa a ajuns și în semifinalele Cupei Cupelor, notează Wikipedia în română.
La Mondialul din 1990, din Italia, a purtat numărul 15, alături de Hagi, Popescu și Cămătaru. România a bătut Uniunea Sovietică cu 2-0, a pierdut cu 1-2 cu Camerunul, a făcut 1-1 cu Argentina și a ieșit în optimi. În total, pentru națională a strâns 56 sau 57 de selecții, între 1984 și 1991, iar golurile sunt 10 sau 11, în funcție de sursă.
Zaragoza, Italia, întoarcerea
După 1990 a semnat cu Real Zaragoza, unde, în 1990-91 și 1991-92, a jucat 58 de meciuri și a marcat 10 goluri (7 în 29 de meciuri, apoi 3 în 29). În 1990-91 a jucat mai întâi 8 meciuri la Dinamo, cu 5 goluri, apoi 29 la Zaragoza, cu 7 goluri. A urmat o etapă mai scurtă în Italia: Brescia în 1992-93 (4 meciuri) și Reggiana în 1993-1995 (25 de meciuri și 3 goluri, apoi 6 apariții fără gol).
S-a întors la Dinamo în 1994-95, cu 37 de meciuri și 8 goluri, iar în 1995-96 a mai adăugat 19 meciuri și 8 goluri la Dinamo, plus 3 meciuri la Sportul Studențesc, unde s-a retras. Statisticile de club, puse la un loc, dau 366 de meciuri și 129 de goluri.
După teren
A fost antrenor secund la Dinamo între 2004 și 2006. În martie 2008 a primit Ordinul Meritul Sportiv, clasa a III-a, pentru rezultatele de la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate.