Recordul de 26 de pase decisive într-un singur sezon din MLS îi aparține lui Carlos Valderrama, iar Wikipedia notează că nu a mai fost apropiat de nimeni de atunci. A fost stabilit în 2000, când jucătorul avea 38 de ani.
Cifra spune mult despre un mijlocaș care nu a alergat niciodată prea mult, dar a jucat mereu într-un ritm pe care restul terenului îl urma.
Un Pibe la Santa Marta
Născut pe 2 septembrie 1961 la Santa Marta, a debutat la Unión Magdalena, în 1980, și a rămas acolo patru sezoane (94 de meciuri, 5 goluri). A urmat Millonarios (1984-1985), apoi Deportivo Cali, între 1985 și 1987, unde a strâns 131 de meciuri și 22 de goluri.
Poreclă: El Pibe, adică „Puștiul”. Imagine: o claie de păr blond și creț, brățări și mustață, descrise de Wikipedia drept trăsăturile lui cele mai ușor de recunoscut.
Europa, apoi America
Din 1987 până în 1991 a jucat la Montpellier: 77 de meciuri, 4 goluri. Acolo a câștigat Coupe de France, în 1990, după ce, spune Wikipedia, a avut un rol decisiv în acea victorie. A urmat Real Valladolid (1991-1992, 17 meciuri, un gol), o scurtă întoarcere la Independiente Medellín, în 1992, și Atlético Junior, între 1993 și 1995 (82 de meciuri, 5 goluri).
În 1995 a trecut oceanul spre Tampa Bay Mutiny, în noua ligă americană. Acolo, în 1996, a fost primul jucător ales MVP al MLS și a câștigat Supporters’ Shield cu echipa lui. Tampa Bay (1995-1997, 1999-2001) și-a împărțit timpul cu Miami Fusion (1997-1999, 22 de meciuri, 3 goluri) și cu Colorado Rapids, 2001-2002, 39 de meciuri și un gol.
La Tampa Bay a jucat 114 meciuri și a marcat 12 goluri. A fost inclus în 2005 în echipa ideală a tuturor timpurilor din MLS.
Colombia
Pentru națională a strâns 111 selecții și 11 goluri, între 1985 și 1998. A fost căpitan la Mondialele din 1990, 1994 și 1998.
În 1987, la Copa América din Argentina, a condus Colombia spre locul 3 și a fost ales cel mai bun jucător al turneului; în același turneu a marcat primul gol din victoria cu 2-0 în fața Boliviei, pe 1 iulie. La Copa América a jucat în 1987, 1989, 1991, 1993 și 1995 și a strâns trei medalii de bronz. Pe 5 septembrie 1993, Colombia a câștigat cu 5-0 la Buenos Aires, în meciul cu Argentina din preliminariile Mondialului.
La Mondialul din 1990, Colombia a câștigat cu 2-0 cu Emiratele Arabe Unite și a pierdut cu 0-1 cu Iugoslavia. Meciul decisiv din grupă a fost cu Germania de Vest, pe San Siro, pe 19 iunie. Littbarski a marcat în minutul 88, iar Freddy Rincón a egalat în prelungiri, la 1-1. Egalul a ținut Colombia în turneu, chiar dacă a terminat pe locul 3 în grupă, cu 3 puncte, și Wikipedia notează că Valderrama a trimis o pasă cu stângul lui Rincón, în acel final.
La Mondialul din 1994, Valderrama a fost din nou căpitan. Wikipedia amintește și partea tristă a turneului: Andrés Escobar a fost ucis după înfrângerea cu 2-1 a Colombiei în fața Statelor Unite, gazdele.
Cifrele de goluri sunt mici tocmai pentru că Valderrama nu a fost atacant. Wikipedia îl descrie drept un mijlocaș retras, un „playmaker de adâncime”, mai degrabă decât un număr 10 clasic.
Distincții
Fotbalistul sud-american al anului în 1987 și 1993. Jucătorul secolului în Colombia, în 1999. Singurul colombian inclus de Pelé în lista celor 125 de mari fotbaliști în viață, în 2004, și membru FIFA 100. În 2006, la Santa Marta, în fața stadionului Eduardo Santos, a fost dezvelită o statuie de bronz de 22 de picioare, opera artistului colombian Amilkar Ariza.