Pe 10 ianuarie 2006, într-un meci de Cupa Italiei cu Fiorentina, Alessandro Del Piero a marcat de trei ori și a devenit cel mai bun marcator din istoria lui Juventus. A depășit recordul lui Giampiero Boniperti, 182 de goluri, iar până la plecarea din 2012 a ajuns la 290.
Vara aceea, Juventus a fost retrogradată.
Padova, apoi Torino
S-a născut pe 9 noiembrie 1974 la Conegliano. A jucat la Padova între 1991 și 1993: 14 meciuri și un gol. Debutul în Serie B a fost pe 15 martie 1992, cu Messina, iar primul gol a venit pe 22 noiembrie 1992, într-un 5-0 cu Ternana.
Pe 12 septembrie 1993 a debutat în Serie A cu Juventus, la 18 ani, ca rezervă, într-un meci cu Foggia. Juventus a câștigat în 1994-95 primul ei titlu după nouă ani, iar Del Piero a marcat 8 goluri în campionat.
Ce a câștigat
Șase titluri în Serie A (1994-95, 1996-97, 1997-98, 2001-02, 2002-03, 2011-12), Cupa Italiei din 1994-95 și Liga Campionilor din 1995-96, în care a marcat 6 goluri, al doilea cel mai bun marcator al competiției. În 1996 a marcat și în finala Cupei Intercontinentale, iar Wikipedia îl trece ca omul meciului.
Trei finale de Liga Campionilor le-a pierdut. În 1997, cu 1-3 cu Borussia Dortmund, a intrat de pe bancă și a marcat cu călcâiul. În 1998, când a jucat fără să fie complet refăcut, Juventus a pierdut cu 0-1 cu Real Madrid, pe 20 mai, după un gol al lui Mijatović. În 2003, pe 28 mai, cu Milan, meciul s-a încheiat 0-0 după 120 de minute, iar Del Piero a transformat penalty-ul lui, dar Juventus a pierdut cu 2-3.
Sezonul 1997-98 a fost cel mai bun al lui în Europa: 21 de goluri în Serie A, egal cu recordul lui personal, și primul loc în clasamentul marcatorilor din Liga Campionilor, cu 10, dintre care o triplă cu Monaco, în semifinale.
Calciopoli și Serie B
În 2006, în urma scandalului Calciopoli, Juventus a fost retrogradată în Serie B, iar două titluri i-au fost retrase. Del Piero a rămas. Wikipedia îi atribuie fraza: „Un gentleman adevărat nu-și părăsește niciodată doamna”.
În 2006-07 a fost golgheterul Seriei B, cu 20 de goluri, iar Juventus a promovat, ca echipă campioană a diviziei. În 2007-08 a fost, pentru prima dată, capocannoniere în Serie A, cu 21 de goluri, înaintea lui David Trezeguet (20) și a lui Marco Borriello (19).
Cu Italia
Pentru națională a strâns 91 de selecții și 27 de goluri, între 1995 și 2008. La Euro 2000 a intrat în a doua repriză a finalei cu Franța și a ratat două ocazii mari; Italia a pierdut cu 2-1 după prelungiri.
La Mondialul din 2006, în semifinala cu Germania, în minutul 119, a marcat al doilea gol al Italiei, într-o victorie cu 2-0. În finala de pe 9 iulie, la Berlin, a transformat și el la penalty-uri, pe lângă Pirlo, Materazzi, De Rossi și Grosso. Italia a câștigat cu 5-3.
Sfârșitul, și Australia
Cifrele doar din Serie A, potrivit Wikipedia în engleză, sunt de 478 de meciuri și 188 de goluri; varianta în română dă 513 și 208, ceea ce arată că sursele numără diferit. Ultimul meci pentru Juventus a fost finala Cupei Italiei din 20 mai 2012, pierdută cu 0-2 cu Napoli. A fost schimbat în minutul 67 și aplaudat de ambele tribune. Fusese căpitan timp de 11 ani.
A plecat la Sydney FC (2012-2014): 48 de meciuri și 24 de goluri, cu debutul pe 6 octombrie 2012, cu Wellington Phoenix. În 2014 a jucat 10 meciuri și a marcat un gol pentru Delhi Dynamos, în India. A fost ales Fotbalistul Italian al Anului în 1998 și 2008 și a intrat în FIFA 100, în 2004.