Ronaldo a rupt tendonul rotulian de trei ori: în noiembrie 1999, într-un meci cu Lecce, în aprilie 2000, când s-a întors în finala Cupei Italiei și a cedat complet ligamentul, și în februarie 2008, la Milan. Rar o carieră de atacant a arătat atât de limpede cât valorează un genunchi.
Și totuși, între a doua și a treia, a mai câștigat un Mondial.
De la Eindhoven la Milano
S-a născut pe 18 septembrie 1976 la Itaguaí, în statul Rio de Janeiro, și a început la Cruzeiro. La PSV a devenit în 1995 golgheterul campionatului olandez, ceea ce l-a dus la Barcelona.
Acolo a jucat un singur sezon, 1996-97, dar destul cât să rămână în memorie: 34 de goluri în 37 de meciuri, primul lui Pichichi și golul decisiv din finala Cupei Cupelor cu PSG. A câștigat și Supercopa Spaniei din 1996.
În vara lui 1997, Inter a plătit 27 de milioane de euro, un record mondial. La Milano a terminat primul sezon cu 25 de goluri în Serie A și a câștigat UEFA Cup în 1998, cu un gol în finala cu Lazio, după o fentă care l-a lăsat pe Marchegiani pe iarbă. Până la accidentarea din 1999, avea 42 de goluri în 58 de meciuri de campionat.
Cifrele, pe cluburi
Wikipedia îi trece următoarele statistici:
| Club | Perioada | Meciuri | Goluri |
|---|---|---|---|
| Cruzeiro | 1993-1994 | 34 | 34 |
| PSV Eindhoven | 1994-1996 | 46 | 42 |
| Barcelona | 1996-1997 | 37 | 34 |
| Inter | 1997-2002 | 68 | 49 |
| Real Madrid | 2002-2007 | 127 | 83 |
| AC Milan | 2007-2008 | 20 | 9 |
| Corinthians | 2009-2011 | 52 | 29 |
Total: 384 de meciuri și 280 de goluri.
Trei Mondiale, trei povești
În 1994, la 17 ani, a fost în lotul Braziliei campioane mondiale, dar nu a jucat nicio secundă. La turneul din 1998 a marcat patru goluri și a dat trei pase decisive, iar la sfârșit a primit Balonul de Aur al competiției, deși Brazilia pierduse finala.
Finala aceea, jucată pe 12 iulie 1998 pe Stade de France, s-a încheiat 3-0 pentru Franța. Ronaldo a fost scos inițial din foaia de joc, apoi trecut înapoi la 30 de minute înainte de start. Se știe azi că în acea după-amiază avusese o criză convulsivă și petrecuse trei ore la spital. A ales să joace.
Turneul din 2002 a fost răspunsul. A marcat 8 goluri și a câștigat titlul de golgheter. În finala de pe 30 iunie, la Yokohama, Brazilia a bătut Germania cu 2-0, iar Ronaldo a marcat ambele goluri, în minutele 67 și 79. Primul a venit după ce Oliver Kahn nu a putut controla șutul lui Rivaldo, iar atacantul a împins mingea în plasă din revenire.
Patru ani mai târziu, la Mondialul din 2006, a marcat al 15-lea gol la o Cupă Mondială, un record la acea dată.
Madrid, Milan, Corinthians
Real Madrid l-a luat în 2002 pentru 46 de milioane de euro. În primul sezon a dat 23 de goluri în campionat și a câștigat La Liga în 2003, după ce marcase deja în finala Cupei Intercontinentale din 2002. În 2003-04 a terminat din nou golgheter al Spaniei, cu 25 de goluri, al doilea lui Pichichi.
La AC Milan, în februarie 2008, a venit a treia ruptură de ligament. S-a întors în Brazilia, la Corinthians, în 2009, și a marcat în finala Copei do Brasil câștigată la general cu 4-2 în fața lui Internacional.
Premii și retragere
Fotbalistul Anului FIFA în 1996 (cel mai tânăr câștigător, spune Wikipedia), 1997 și 2002. Balonul de Aur în 1997 și 2002. Pentru Brazilia, 62 de goluri în 98 de meciuri.
În februarie 2011, după eliminarea lui Corinthians din Copa Libertadores, a anunțat retragerea. A vorbit despre dureri și despre hipotiroidism.
Cifrele de la Corinthians, 29 de goluri în 52 de meciuri, arată totuși un jucător care nu a coborât niciodată sub media unui atacant obișnuit.