Pe 25 ianuarie 1995, pe Selhurst Park, Eric Cantona, eliminat într-un meci cu Crystal Palace, a lovit cu piciorul un suporter aflat în tribună, Matthew Simmons, care îl insultase. Rezultatul: opt luni fără fotbal, până pe 30 septembrie 1995, o amendă de 10.000 de lire de la federație și o pedeapsă cu închisoarea de două săptămâni, transformată în apel în 120 de ore de muncă în folosul comunității.
La conferința de presă de după, a spus o frază care circulă și azi: „Când pescărușii urmează traulerul, e pentru că se așteaptă să fie aruncate sardine în mare. Vă mulțumesc foarte mult.”
Înainte de Anglia
S-a născut pe 24 mai 1966 la Marsilia. A debutat la Auxerre, pe 5 noiembrie 1983, într-un 4-0 cu Nancy, și a rămas acolo până în 1988: 82 de meciuri și 23 de goluri, cu o perioadă de împrumut la Martigues, în 1985-86 (15 meciuri, 4 goluri).
Urmează un drum cu multe opriri: Marseille (1988-1991, 40 de meciuri, 13 goluri), cu împrumuturi la Bordeaux (1989, 11 meciuri, 6 goluri) și la Montpellier (1989-1990, 33 de meciuri, 10 goluri), apoi Nîmes (1991-1992, 16 meciuri, 2 goluri). În septembrie 1988 a fost exclus indefinit din națională după ce l-a insultat public, la televizor, pe selecționerul Henri Michel.
Leeds și primul titlu
În 1992 a ajuns la Leeds United și a câștigat ultimul campionat al Diviziei Întâi înainte ca Premier League să-i ia locul. Titlul s-a decis în penultima etapă, cu un 3-2 cu Sheffield United. În august 1992, într-un 4-3 cu Liverpool în Charity Shield, a marcat trei goluri, prima triplă din competiție după cea a lui Tommy Taylor, în 1957.
Manchester United
Pe 26 noiembrie 1992 a fost transferat la Manchester United, pentru un milion de lire. În 1993, United a câștigat titlul, primul după 26 de ani, iar Cantona a devenit primul jucător care a luat două titluri consecutive în prima divizie cu echipe diferite.
Sezonul 1993-94 a fost al lui. United a câștigat dubla și a pierdut finala Cupei Ligii cu Aston Villa. Cantona a fost cel mai bun marcator al echipei, cu 25 sau 26 de goluri în toate competițiile, și a fost ales Jucătorul Anului de PFA. Pe 14 mai 1994, pe Wembley, United a învins Chelsea cu 4-0 în finala Cupei Angliei, cu două penalty-uri ale lui Cantona, plus goluri ale lui Hughes și McClair.
În 1993-94, United a terminat campionatul cu 92 de puncte, la opt peste Blackburn, și a condus clasamentul din a patra etapă până la sfârșit. Wikipedia în română îi trece, în total, patru titluri cu United și două Cupe ale Angliei.
Întoarcerea
Suspendarea s-a încheiat pe 1 octombrie 1995, cu Liverpool, pe teren propriu: a pregătit un gol pentru Nicky Butt și a marcat din penalty, într-un 2-2. Pe 11 mai 1996, în finala Cupei Angliei tot cu Liverpool, a marcat singurul gol al meciului, 1-0, cu banderola de căpitan la braț.
Pe 18 mai 1997, la 30 de ani, a anunțat că se retrage. La United a strâns 143 de meciuri și 64 de goluri, iar la Leeds 28 de meciuri și 9 goluri, adică 171 de meciuri și 73 de goluri în cinci sezoane în Anglia.
Ce a urmat
După retragere a antrenat și echipa Franței de fotbal pe plajă. Pentru Franța a avut 45 de selecții și 20 de goluri, între 1987 și 1995. În 2001, suporterii lui United l-au votat jucătorul secolului pentru club. În 2005, ca antrenor-jucător al Franței, a câștigat prima Cupă Mondială FIFA de fotbal pe plajă, la Rio, iar Wikipedia notează un 7-4 cu Spania în drumul spre titlu.