Recordul de prezențe la Steaua îi aparține unui mijlocaș care nu a jucat nici măcar finala cea mai mare a clubului. Tudorel Stoica a fost căpitanul echipei care a câștigat, în 1986, Cupa Campionilor Europeni, dar a lipsit din meciul decisiv, suspendat, spune Wikipedia în engleză, din cauza cartonașelor galbene.
Diferența dintre căpitan și titular, în seara aceea de la Sevilla, face parte din povestea lui.
Din Galați în Ghencea
S-a născut pe 7 septembrie 1954 la Brăila și a crescut ca junior la Poli Galați, între 1968 și 1971. A jucat apoi la Poli Galați (patru meciuri în 1971-72), la Dunărea de Jos (52 de meciuri în 1972-1974) și la Dunărea Galați, în 1974-75, înainte să ajungă la Steaua în 1975.
La Steaua a rămas până în 1989, apoi a mai revenit în 1990-91, pentru un meci. În total, între 1975 și 1989, a strâns 368 de meciuri și 43 de goluri, potrivit versiunii în română a enciclopediei; versiunea în engleză dă 369. Diferența e de un meci, așa că mai sigur este să spunem circa 370.
Titlurile
Lista lui de trofee cu Steaua arată așa:
- 7 titluri în Divizia A, între 1975-76 și 1988-89 (1975-76, 1977-78, apoi consecutiv din 1984-85 până în 1988-89);
- 5 Cupe ale României (1975-76, 1978-79, 1984-85, 1986-87, 1988-89);
- Cupa Campionilor Europeni 1985-86, câștigată ca jucător al lotului și căpitan;
- Supercupa Europei, în 1987;
- finala Cupei Campionilor din 24 mai 1989, la Barcelona, pierdută cu 0-4 în fața lui AC Milan, după un drum prin Sparta Praga, IFK Göteborg, Spartak Moscova și Galatasaray.
Din 1982 până în 1989 a fost căpitanul echipei, în perioada în care Steaua a devenit prima echipă din Europa de Est care a câștigat Cupa Campionilor.
Sevilla, fără el pe teren
Finala din 7 mai 1986 s-a jucat pe Ramón Sánchez Pizjuán, în fața a 70.000 de spectatori. A fost prima finală de Cupa Campionilor încheiată fără gol. După 120 de minute, 0-0, iar Steaua, antrenată de Emerich Jenei, a câștigat la loviturile de departajare, 2-0: Majearu și Bölöni au ratat, dar Lăcătuș și Balint au marcat, iar Duckadam a apărat toate cele patru lovituri ale Barcelonei, antrenată de Terry Venables.
Drumul spre finală trecuse prin Vejle (5-2 la general), Honvéd (5-2), Kuusysi (1-0 la general) și Anderlecht (3-1). Stoica a purtat banderola pe tot acest traseu. Într-un interviu citat de Wikipedia în română, el a spus că „Steaua ‘86 ar fi câștigat și azi Liga Campionilor”.
În februarie 1987, la Monaco, Steaua a câștigat și Supercupa Europei, 1-0 cu Dinamo Kiev, după un gol al lui Hagi în minutul 44. În 1986 ajunsese și în finala Cupei Intercontinentale, la Tokyo, unde echipa a rămas cu medalia de argint.
Echipa națională
A adunat doar 15 selecții, între 1979 și 1987, și niciun turneu final. A debutat pe 14 octombrie 1979, într-un amical pierdut cu 1-3 în fața Uniunii Sovietice. E un contrast pe care nu-l înțelegi din cifre: un jucător care a purtat banderola celui mai bun club din țară a fost chemat la națională rar.
Lens și sfârșitul
În 1989 a plecat la RC Lens, în Franța, unde a jucat 17 meciuri în 1989-90, apoi s-a întors pentru un ultim meci la Steaua, în 1990-91. S-a retras la 37 de ani. Wikipedia îi trece, ca statistică totală pe cluburi, 446 de meciuri și 52 de goluri.
A continuat ca antrenor secund și a condus naționala Under-21 a României în 1998-1999. Fiul lui, Alin, a devenit și el fotbalist.
Ce a urmat
În 2008 a primit Ordinul Meritul Sportiv, clasa a II-a, în martie, iar președintele Traian Băsescu l-a decorat pentru contribuția la victoria din Cupa Campionilor. Potrivit Wikipedia în română, în 2026 a primit și Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Cavaler, pentru acea victorie de la Sevilla.
Într-o poveste despre Steaua în care apar mai des Duckadam, Bölöni sau Lăcătuș, Stoica rămâne omul cu cele mai multe meciuri și cu banderola de căpitan, adică cel care a fost acolo săptămână de săptămână.