Într-un meci de calificare pentru Mondialul din 1970, Dan Coe a avut o singură sarcină: să nu-l lase pe Eusébio să respire. România a câștigat cu 1-0, pe 12 noiembrie 1969. După meci, Eusébio a spus, potrivit Wikipedia, că dacă în 1966 ar fi avut un fundaș care să-l păzească așa cum a făcut-o Coe, Portugalia n-ar fi ajuns niciodată în semifinale.
E cea mai frecvent citată frază despre el. Dar cariera lui are mult mai multe pagini.
Din Chibrit la Giulești
S-a născut pe 8 septembrie 1941 la București, aproape de Piața Chibrit, într-o familie de aromâni. Tatăl lui, Duce Coe, jucase la Sportul Studențesc înainte de război. La zece ani, în 1951, a ajuns la Giulești, iar în 1956 a intrat la juniorii Rapidului.
A debutat în Divizia A pe 18 martie 1962, într-un meci Minerul Lupeni - Rapid, încheiat 1-1. A jucat stoper. Un fost coleg de la Rapid, atacantul Viorel Kraus, îl descria ca pe un fundaș masiv, robust, un jucător complet, iar pagina din română adaugă că mișcările lui aminteau de cele ale lui Beckenbauer. Kraus spunea: „Dan Coe era un fundaș de excepție. Masiv, robust, un munte de om.” Porecla lui a fost „Ministrul apărării”.
Rapid, 1961-1971
Zece sezoane la Rapid, cu peste 200 de meciuri în Divizia A (Wikipedia dă 202 sau 214, în funcție de secțiune). Punctul cel mai înalt a fost titlul din 1966-67, cu o linie de apărare formată din Răducanu, Lupescu, Coe, Motroc și Greavu. A câștigat și două Cupe Balcanice, iar în 1970 a primit titlul de maestru emerit al sportului.
Cu Rapid a jucat și în Cupa Campionilor Europeni (1967-68, patru meciuri), în Cupa Orașelor Târguri (1968-1970) și în Cupa Echipelor Feroviare, în 1968.
Echipa națională
A adunat 41 de selecții și 2 goluri, între 1963 și 1971, și a fost la Olimpiada de la Tokyo, din 1964, unde România a terminat pe locul 5. Pe 14 mai 1969, la Lausanne, a purtat banderola într-un 1-0 cu Elveția, iar presa germană i-a numit pe Răducanu, Coe și Sandu Boc „triunghiul de aur de la Lausanne”, notează pagina din română.
La Mondialul din 1970, din Mexic, a fost în lot, cu numărul 6, dar nu a jucat. Pe postul lui a fost preferat Cornel Dinu. România a bătut Cehoslovacia cu 2-1 și a pierdut cu Anglia (0-1) și cu Brazilia (2-3).
Belgia și Galați
În 1971 a plecat la Royal Antwerp, unde a rămas două sezoane. Întors în țară în 1973, a cerut să revină la Rapid, dar antrenorul de atunci nu l-a primit, din cauza vârstei. A jucat la FC Galați, în Divizia B, și a ajutat-o să promoveze în A în 1974: 35 de meciuri și 3 goluri. Ultimul lui meci în Divizia A a fost pe 8 decembrie 1974, pierdut cu 0-6 în fața Universității Craiova.
Ce a urmat
A plecat din țară și s-a stabilit la Köln, unde a cerut azil politic; sursele dau ani diferiți pentru plecare, 1975 sau 1980. Drumul a trecut prin Belgia. Nu a încetat să critice regimul din România, iar în ultima perioadă a dat un interviu la Radio Europa Liberă.
Pe 19 octombrie 1981, la 40 de ani, a fost găsit spânzurat în fața ușii apartamentului din Köln. Împrejurările nu au fost niciodată lămurite. Foști colegi au dat versiuni diferite: Rică Răducanu s-a îndoit că ar fi fost sinucidere, iar Ilie Greavu a spus că nu crede în implicarea Securității. Wikipedia în engleză notează că bănuielile privind Securitatea nu au fost dovedite.
Numele lui Dan Coe și porecla „Ministrul apărării” au rămas la Rapid ca simbol al unui fundaș complet.