Sorin Cârțu a fost atacantul din echipa Craiovei care a câștigat două titluri la rând, iar mai târziu antrenorul care a adus înapoi la Craiova un titlu și o Cupă în același sezon, 1990-91.
Din Cornu în Bănie
Se numește Sorin Marin Cârțu și s-a născut pe 12 noiembrie 1955 la Cornu, în județul Dolj. Din 1968 a jucat la CSȘ Craiova, la juniori, apoi, din 1973, la 17 ani, la prima echipă a Universității. În Divizia A a strâns 283 de meciuri și 107 goluri.
Între 1974 și 1976 a fost împrumutat la Electroputere Craiova, unde a jucat 51 de meciuri și a marcat 16 goluri. A doua oară s-a întors acolo la sfârșit de carieră, între 1986 și 1988: 31 de meciuri, 11 goluri. Cu împrumuturile incluse, Wikipedia în engleză îi trece în total 365 de meciuri și 134 de goluri.
Trofeele de jucător
Cu Universitatea Craiova a câștigat campionatul în 1979-80 și 1980-81. La Cupa României a fost câștigător de patru ori: 1976-77, 1977-78, 1980-81 și 1982-83. Pentru echipa națională a jucat de 7 ori, între 1979 și 1983, fără să marcheze. A rămas la Craiova până în 1989.
Echipa din jurul lui
Universitatea Craiova a câștigat cinci titluri de campion, potrivit Wikipedia în engleză, iar trei dintre ele sunt legate de numele lui: 1979-80 și 1980-81 ca jucător, 1990-91 ca antrenor. Clubul are și opt Cupe ale României, printre care cele patru cu Cârțu în lot. Generația din 1979-1991 este cunoscută drept a doua generație a clubului, Craiova Maxima, cu nume precum Ilie Balaci și Rodion Cămătaru.
Titlul din 1980-81 a fost câștigat cu Ion Oblemenco antrenor principal, iar cea mai bună perioadă europeană a echipei a venit puțin după: în 1981-82, Craiova a trecut de Olympiacos și Benfica și a pierdut în sferturile Cupei Campionilor cu Bayern München, 2-3 la general. În 1982-83 a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, unde Benfica a eliminat-o la golurile marcate în deplasare, după două egaluri.
Antrenorul
Din 1988 până în 1992 a antrenat Universitatea Craiova, iar în sezonul 1990-91 a câștigat campionatul și Cupa României.
A urmat Rapid București, în 1995, cu o finală de Cupă a României pierdută în 1994-95. La Extensiv Craiova a lucrat între 1999 și 2002, cu promovare în 1998-99. Tot acolo a ajuns în atenția lui Mirel Rădoi: pe atunci junior la Drobeta-Turnu Severin, Rădoi a marcat două goluri într-un meci al juniorilor republicani, iar Cârțu, potrivit paginii despre Rădoi, a plătit din buzunarul lui 6.000 de dolari pentru transfer.
Restul e o listă lungă: Oțelul Galați (în 2003-04 a ajuns cu ea în finala Cupei României, spune Wikipedia în română), Argeș Pitești (2005-2006), Pandurii Târgu Jiu (2008-2010), CFR Cluj între septembrie și noiembrie 2010, apoi Steaua, între 8 martie și 5 mai 2011. Au urmat Brașov (2012), CSMS Iași (2013) și CSU Craiova (2014-2015).
Două episoade
CFR Cluj, 2010. Într-un meci de Liga Campionilor cu Basel, după ce echipa lui a primit gol în minutul 75, Cârțu a distrus cu piciorul o parte din banca de rezerve, spune Wikipedia în engleză. Antrenorul a fost demis pe 24 noiembrie 2010.
Steaua, 2011. A condus echipa mai puțin de două luni și a demisionat pe 5 mai. Pagina din română descrie mandatul drept unul problematic.
Distincții și ultimul rol
În decembrie 2004 a primit Medalia Meritul Sportiv clasa I. În martie 2019 a fost numit președinte la CS Universitatea Craiova și a anunțat că se retrage din antrenorat, aproape patru decenii după ce începuse la juniorii clubului.
Pe scurt: un atacant cu 107 goluri în 283 de meciuri de Divizia A și un antrenor cu o dublă, sub porecla „Sorinaccio”.