FC Voluntari: istoria clubului, stadionul, palmaresul și lotul actual

Povestea clubului

FC Voluntari, înființat în 2010, a ajuns în Liga I la cinci ani după fondare și a câștigat Cupa și Supercupa României în 2017.

Locul rămas liber de Petrolul Berca

FC Voluntari a apărut în vara lui 2010 și a intrat direct în Liga a III-a, preluând locul lăsat liber de Petrolul Berca. Odată cu locul au venit și câțiva jucători și antrenorul Romeo Bunică. Prima casă a fost stadionul Viscofil din Popești-Leordeni, iar sezonul de debut s-a terminat pe locul 6.

În 2011–12 echipa a schimbat de două ori antrenorul și a terminat tot pe 6. În 2012–13, mutată pe stadionul Niță Pintea, nou deschis, a început slab, Bogdan Andone a fost demis după cinci etape, iar Bunică a revenit și a scos echipa pe locul 7.

Fotbal organizat mai fusese în oraș: echipa Inter Voluntari juca în divizia a patra a Bucureștiului în 2009, dar Wikipedia notează că nu s-a stabilit nicio continuitate juridică cu clubul de azi.

Două promovări în două sezoane

Din 2012 clubul are academie proprie, construită după modelul Academiei Gheorghe Hagi, cu parteneriat cu Viitorul Constanța. În 2013–14 Adrian Iencsi a condus o echipă tânără, în care jucau Florin Tănase și Cosmin Achim, și a terminat pe primul loc seria din Liga a III-a, atât în sezonul regulat, cât și în play-off.

În 2014–15, sub Ilie Poenaru, Voluntari a câștigat Liga a II-a, cu 13 puncte peste a doua clasată, Academica Argeș, și 30 peste a treia, Gloria Buzău. Promovarea în Liga I a venit la doar cinci ani de la fondare. Wikipedia o numără printre puținele cluburi românești care au urcat direct din Liga a III-a în Liga I, în două sezoane consecutive.

Primul sezon în prima ligă a fost greu: locul 12 și un baraj cu UTA Arad, câștigat 3–1 la general.

2017: Cupa și Supercupa

În 2016–17, cu jucători ca Vasile Maftei, Florin Cernat și Laurențiu Marinescu, Voluntari a terminat pe nouă și a câștigat primul mare trofeu din istorie: Cupa României, în finala cu Astra Giurgiu, 1–1 după prelungiri și 5–3 la penalty-uri.

La începutul sezonului următor a mai venit unul: Supercupa României, cu 1–0 în fața campioanei Viitorul Constanța, cu golul lui Costin Lazăr.

Finala din 2022 și drumul în jos și înapoi

În 2021–22, Voluntari s-a calificat în play-off-ul pentru titlu și a jucat finala Cupei, pe Giulești, pierdută cu 1–2 în fața lui Sepsi OSK. Era prima oară când ajungea vicecampioană a Cupei.

După nouă sezoane consecutive în Liga I, a retrogradat la finalul lui 2023–24. În 2024–25 a ajuns în baraj cu Unirea Slobozia: 2–1 acasă, 0–1 după prelungiri în deplasare, iar Slobozia a câștigat la penalty-uri, 4–3.

În 2025–26 a jucat din nou în baraj, cu Hermannstadt. La Sibiu a pierdut 2–3, după ce reușise să revină de la trei goluri la un gol diferență. Returul, la Voluntari, s-a încheiat 3–0, cu două penalty-uri de Matko Babić și un gol târziu al lui Ioan Tolea. Scor general 5–3 și promovare.

Stadionul Anghel Iordănescu

Din 2012 echipa a jucat pe stadionul Niță Pintea din Voluntari, numit după strada pe care se află. După promovarea din 2015, autoritățile locale i-au dat numele lui Anghel Iordănescu, fost selecționer al României, iar stadionul a fost modernizat, cu tribune metalice pentru licențierea din prima ligă, și reinaugurat la începutul lui 2016.

Are 4.518 locuri, după pagina stadionului. Asistența e modestă, deoarece Voluntari e considerat o suburbie a Bucureștiului, iar mulți locuitori țin cu echipe din capitală.

Alb și albastru, fără rivali declarați

Clubul joacă în alb și albastru. Wikipedia nu consemnează derby-uri sau rivalități pentru Voluntari. Echipa e cunoscută și după județul ei, Ilfov.

Din nou în prima ligă

Voluntari a revenit pentru 2026–27, după doi ani în Liga a II-a, în primul ei sezon în Liga I de la retrogradarea din 2024.