Povestea incredibilă a lui Ronald Dlamini. Continuă să lupte după ce și-a pierdut vederea!

Ronald Dlamini este exemplul viu că idealurile nu pot fi interzise. Boxer și practicant al artelor marțiale, sud-africanul a dovedit că nici măcar un handicap fizic nu te poate împiedica să îți realizezi marea pasiune. În acest articol vei descoperi un interviu de-a dreptul motivațional cu unul dintre cei mai apreciați sportivi din lume.

Campionul sud-african de MMA Ronald Dlamini descrie într-un mod incredibil cum a reușit să lupte în continuare după ce și-a pierdut vederea în urmă cu șase ani.

Vezi mai jos un scurt rezumat video cu întreaga carieră a lui Ronald „the Black Mamba” Dlamini, primul sud-african de culoare care a reușit să câștige o centură din MMA.

Ronald Dlamini a cucerit titlul în 2009, dar trei ani s-a îmbolnăvit de meningită în timp ce se afla în Noua Zeelandă pentru o luptă. Dupa ce a stat în comă zece zile, Dlamini s-a trezit, dar și-a dat seama că și-a pierdut vederea. Sportivul născut și crescut în KwaZulu nu și-a pierdut niciodată speranța. El a revenit în ring, la antrenamente, în calitate de antrenor pentru începători. Are 41 de ani și a creat un program de apărare al oamenilor orbi.

„A fost foarte dificil pentru mine, dar nu am cedat niciodată din cauza handicapului meu. Antrenez începători și îi învăț cum să lupte și să își descopere simțurile, nu doar simțul olfactiv. Îmi ascult respirația adversrilor mei.

Așa știu când sunt slăbiți sau obosiți. Pașii lor îmi spun unde se află. Imediat ce intru în contact știu unde se află restul corpului și lovesc. Știu că adversarii obișnuiesc să lovească în spate, deci știu să anticipez mișcările lor.

Foarte mulți oameni orbi sunt victime ale violatorilor și ale hoților. Eu le ofer o șansă. Îi învăț cum să se apere. Vreau ca mesajul meu să ajungă către toate persoanele oarbe din întreaga lume”

„Niciodată nu știm de ce suntem în stare atunci când limitele noastre sunt puse la încercare”

Ciudat sau nu, Dlamini și antrenorul său Rhyne Hassad obișnuiau să se antreneze legați la ochi înainte de acest accident.

Hassan spune despre elevul său: „Este incredibil cum reușește să ne motiveze. El nu și-a pierdut niciodată pasiunea și speranța de a face sport. Este același om care era și înainte de a își pierde vederea. Pot spune că este și mai motivat acum. Este mai presus de orice campion”.

Dlamini este de părere că: „Niciodată nu știm de ce suntem în stare atunci când limitele noastre sunt puse la încercare. Toți marii luptători ai lumii au fost puși la podea. Important este însă cum revii”.

În concluzie, teoria lui Dlamini este una corectă. Indiferent de cât de grele sunt încercările la care ne supune viața, toți trebuie să luptăm și să trecem peste ele. Nimic nu este imposibil atâta timp cât îți dorești cu ardoare să realizezi un lucru. Mulți avem tendința de a ceda în momente grele. Nicio dezamăgire nu este însă mai puternică decât voința și ambiția unui luptător, așa cum este Ronald Dlamini, așa cum ar trebui să fim toți, indiferent dacă practicăm sport de performanță sau nu.