7 povești spuse în premieră de eroii de pe 7 mai 1986. Cum au fost răsplătiți steliștii de Real Madrid după victoria cu Barcelona

33 de ani se împlinesc astăzi de la cea mai mare performanță obținută vreodată de fotbalul românesc. Pe 7 mai 1986, Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni, după o victorie la loviturile de departajare în fața celor de la FC Barcelona.

Pentru a celebra cel mai mare eveniment din istoria fotbalului românesc, altSPORT v-a pregătit o surpriză. Avem pentru voi 7 povești, pe 7 mai, spuse chiar de eroii de la Sevilla.

1. Primă de la Real Madrid

„Cei mai fericiţi au fost cei de la Real Madrid atunci. Ne-au oferit chiar și o primă. Erau siguri că va câştiga Barcelona.  Vă daţi seama câtă bucurie le-am adus suporterilor lui Real Madrid!

Au venit un reprezentant al clubului şi un român. Ne-au oferit câte 400-500 de dolari, nu mai ţinte minte. La tot lotul. Atunci 400-500 de dolari erau bani mulţi. Probabil dacă ar fi gândit ei că avem şanse să câştigăm, ne-ar fi oferit o primă mult mai mare, mai consistentă. Dar nu a contat foarte mult acest lucru” , a spus Victor Pițurcă.

2. Belodedici, aproape de a fi arestat

„Am găsit un cumpărător pentru mașina mea ARO. Ne-am întâlnit la un notar, unde am făcut actele. Îmi aduc aminte şi acum că omul a venit cu o geantă plină cu bani. 150 de mii de lei. După încheierea actelor, am ieşit în faţa notariatului şi am început să număr banii. Imediat după, dintr-o maşină au coborât doi miliţieni.

Mi-au spus atât mie cât şi celui care cumpărase maşina să punem mâinile pe capota maşinii. Credeau probabil că dădusem o spargere. Ne-au percheziţionat. Când le-am arătat buletinul de identitate și au văzut cine eram și ce performanță obținusem în acel an, nu mai ştiau ce să zică. Într-un fel, ne-au cerut scuze şi ne-au lăsat în pace” , a dezvăluit Miodrag Belodedici.

3. România, aproape de Revoluție

„În 1986, oamenii au luat cu ei steagurile României. Repet, pe ale României, nu pe cele ale partidului, cu care s-a îndreptat spre Otopeni. Autorităţile intraseră deja în panică. Se temeau că bucuria suporterilor s-ar putea transforma brusc într-o formă de protest faţă de Nicolae Ceauşescu.

La aeroport, erau miliţieni şi securişti câtă frunză şi iarbă. În cele din urmă, nu s-a întâmplat nimic. Oamenii veniseră doar pentru bucuria uriaşă creată de stelişti. Uitaseră de greutăţile de zi cu zi” , a declarat unul din membrii staff-ului Stelei.

4. Refuzul lui Iordănescu

„Când am ajuns să facem lista cu executanţii pentru loviturile de departajare, printre primii la care m-am dus a fost Puiu Iordănescu. Era mai proaspăt şi avea şi experienţă. M-a refuzat categoric. «Dacă ratez, stric munca unei întregi echipe. Nu pot să trag», mi-a zis Puiu. La fel şi Radu II, că nu se simte în stare, că nu ştiu ce… Al cincilea executant a fost, până la urmă, Bărbulescu, dar n-a mai apucat să tragă” , a dezvăluit Emeric Ienei.

 LIKE și urmărește pagina de Facebook altSPORT.ro pentru a afla întotdeauna știri de ultima oră despre FCSB 

5. Petrecere în avion

„În avionul care ne-a adus la București, a fost veselie mare, s-a consumat mult alcool. Doar eu cu Fane Iovan am băut o sticlă mare de whisky. O sticlă de un litru, cred, doar eu cu Iovan” , a declarat Helmuth Duckadam.

6. Teama dinaintea finalei

„Eu chiar vorbeam cu Ștefan Iovan în cameră și ne era frică să nu luăm multe. Chiar discutam cu el de problema asta și ne era frică să nu luăm multe goluri de la Barcelona. Deci aveam sentimentul ăla că suntem o echipă mică” , a declarat Adrian Bumbescu.

7. Eroul Duckadam, de netrecut la penalty

„L-am avut pe Duckadam, care era maestru în a apăra 11 metri. Deci, era ceva incredibil și la antrenamente. Cât se chinuiau să-i dea gol și cât se chinuiau și făceau și pariuri. Era un portar foarte bun la 11 metri și ne-a rezolvat problema. Stăteam acolo și mă uitam puțin la Barcelona, să văd cum reacționează ei după primul penalty. A fost bine și după al doilea ratat, când a venit al treilea ratat, deja s-au așezat, erau terminați, stăteau jos și parcă știau că nu mai au nicio șansă și așteptau să se termine calvarul.

Lăcă era puțin supărat și spuneau că dacă era încă vreo 4-5 centimetri mingea mai sus, se ducea mingea până la mijlocul terenului, că a lovit-o tare și în bară și s-a dus jos și a intrat în poartă.

Era un vis extraordinar de frumos, nu mai știam ce să facem, cum să ne bucurăm. Am spus, după ce s-a terminat meciul, oamenii au plecat din tribune și atunci ne-am dat seama că avem și noi suporteri care au venit să vadă meciul. Erau foarte puțini și ne-am dus să… N-am făcut turul stadionului, ne-am dus la ei și le-am arătat trofeul” , a povestit Belodedici.